Problematica alimentaţiei suinelor este unul dintre factorii cu cea mai mare influenţă asupra preţului pe kilogramul de carne, a sănătăţii animalelor, a performanţelor de reproducţie şi producţie, a calităţii carcaselor şi a cărnii.
Punând un accent deosebit pe categoria de porci graşi, care solicită cele mai mari cantităţi de furaje, iar prin modul de îngrăşare se hotăreşte calitatea cărnii şi a grăsimii, precizăm că, alături de celelalte componente din raţiile de hrană la această specie, rolul furajelor concentrate este deosebit de important pentru asigurarea rentabilităţii crescătoriei .
Factori decisivi pentru alegerea hranei
”Aparatul digestiv al suinelor este mai adaptat pentru utilizarea nutreţurilor concentrate, deşi cantităţi limitate şi de alte furaje, precum cele de volum (sfeclă, bostani, morcov furajer etc), pot fi incluse în raţiile de hrană. Prin urmare, utilizarea diferitelor furaje este determinată, în primul rând, de rasă şi de particularităţile de ordin morfo-fiziologic ale porcinelor, de specificul culturilor agricole din anumite zone geografice şi, de asemenea, de o serie de condiţii tehnice şi economice de care dispune crescătorul”, sublinia Benone Păsărin, specialist în Tehnologia creşterii şi exploatării suinelor, cadru didactic la Universitatea pentru Știinţele Vieţii ”Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.
Furaje concentrate pentru porci înainte de sacrificare
În această categorie intră furajele care înglobează într-un volum redus o valoare nutritivă ridicată şi care corespund cel mai bine cerinţelor specifice ale suinelor. Cerealele şi leguminoasele cultivate deţin ponderea.
1. Porumbul are ponderea cea mai mare dintre cereale în alimentaţia speciei suine (40-60% din raţia zilnică). ”Porumbul se utilizează sub formă măcinată, granulaţia trebuind să fie medie, cu excepţia purceilor sugari, unde trebuie să fie fină spre medie. Făina de porumb este componentul principal energetic pentru fabricarea nutreţurilor combinate la porcine.
La categoriile adulte, se pot utiliza şi ştiuleţi de porumb depănuşaţi şi măcinaţi, în anumite proporţii. Utilizarea făinii de porumb în exces, la finisarea îngrăşării, determină obţinerea unor carcase mai grase, cu slănină “moale” sau lipsită de consistenţă, pe lângă valorificarea mai slabă a hranei”, arăta Benone Păsărin.
2. Orzul este considerat furajul cel mai adecvat pentru hrănirea porcilor (30-40%). Se administrează numai sub formă măcinată, cu granulaţia medie. ”Porcii hrăniţi cu orz produc carne şi grăsime cu calităţi foarte bune şi cu conservabilitate ridicată. Utilizarea de raţii pe bază de orz şi zer produce o carne de calitate superioară, o slănină albă şi consistentă, specifice pentru producţia de şunci de bună calitate. Făina de orz, în combinaţie cu cartofii fierţi şi terciuiţi utilizaţi în hrana porcinelor, asigură producerea de carne şi grăsime de calitate.
Atenţie! Orzul nu se introduce în raţie în primele 2-3 săptămâni de la recoltare, din cauza conţinutului ridicat în hordeină. Totuşi, hrănirea suinelor cu proporţii ridicate de orz poate produce ulcere gastrice, mai ales când granulaţia făinii este mare.
3. Grâul se administrează în hrana suinelor numai sub formă măcinată, cu granulaţie medie spre mare, în combinaţie cu alte cereale din componenţa nutreţurilor combinate. Soiul triticale (încrucişarea dintre grâu şi secară) corespunde mai mult hrănirii suinelor, putând substitui parţial porumbul din raţie. Îngrăşarea suinelor cu raţii pe bază de grâu determină carcase de calitate bună.
4. Secara. Proporţiile de secară din reţete nu trebuie să depăşească 25-30%, deoarece pot provoca accidente, cum sunt deranjamente respiratorii şi nervoase, stări de diaree şi unele eczeme.
5. Sorgul poate înlocui parţial porumbul din raţiile de hrană, însă numai pentru suinele adulte şi cele la îngrăşare. ”Boabele de sorg trebuie să fie bine maturate în momentul preluării lor şi numai după aceea să fie introduse în reţetele de fabricaţie a nutreţurilor combinate”, puncta Benone Păsărin.
6. Soia. Boabele se indică a fi tratate termic înainte de introducerea în raţiile de hrană. ”Cea mai bună utilizare este sub formă de soia toastată sau expandată. Raţiile de hrană pe bază de soia determină carcase de calitate medie, însă completeză necesarul de substanţe proteice, în special la porumb. Soia sub formă de boabe măcinate (ca atare) nu trebuie să depăşească 4% din raţie, deoarece duce la scăderea sporului în creştere.
Este indicat ca în procesul de măcinare soia să se amestece cu boabe de porumb, ambele bine uscate. În alimentaţia porcilor graşi, se prevăd, pentru fiecare 100 kg carne de porc obţinută, cca. 6,6 kg soia (necesară pentru completarea proteinei şi a vitaminelor din raţii).
7. Mazărea furajeră se administrează în hrana suinelor sub formă de uruială, producând carne gustoasă, dar de culoare închisă, însă grăsimea este foarte consistentă. Mazărea este considerată pentru suine ca un furaj concentrat proteic. ”Cele mai bune rezultate se înregistrează când e tratată termic sau barotermic, în proporţie de cel mult 20% din amestec in raţie”, preciza universitarul ieşean.
ALTE CATEGORII FURAJERE
Ovăzuleste tot un furaj bogat în substanţe nutritive uşor digestibile, însă trebuie măcinat şi apoi se separă paleele (învelişul extern), prin cernere, deoarece acestea au un conţinut ridicat în celuloză. ”Orzul nu se recomandă în finisarea îngrăşării (15-25%), deoarece reduce din calităţile grăsimii şi chiar ale cărnii”, explică specialistul ieşean Alături de furajele concentrate, în hrana porcilor mai sunt utilizate furajele proteice de origine vegetală, furajele de origine animală, furajele de volum, precum şi reziduurile culinare – folosite în ferme familiale cu efective reduse sau în cele apropiate de cantine şi restaurante.
un articol de PETRONELA COTEA MIHAIredactor Radio România Iaşi