Sindicatele cer interzicerea la nivel european a utilizării lucrătorilor subcontractați, menținuți pe salarii și condiții mai mici, relatează o istorie a The Guardian.

Fiecare centimetru din corpul lui Margot era rănit de munca neîncetată. Mâinile îi sângerau din cauza bășicilor care se spărgeau în timp ce transporta în mod repetat carcasele, dar aștepta să ajungă acasă pentru a-și steriliza rănile cu amoniac. „Dacă nu-ți făceai bine treaba, erai împins – nu le păsa dacă aveai mâinile pline de sânge”, spune ea.

Aceasta nu era viața pe care și-o imagina Margot atunci când și-a părăsit locul de muncă într-o fabrică de confecții de lângă satul ei natal din România, în căutarea unor perspective mai bune pentru tânăra ei familie în Europa de Vest. Ea credea că condițiile de muncă din Olanda – unde a lucrat timp de trei ani într-o fabrică de carne – vor fi mult mai favorabile decât în țara sa de origine. „Nu mă așteptam să fie atât de îngrozitor”.

Viața de lucrător în industria cărnii poate fi brutal de grea. Dar Margot și-a dat seama curând că există două tipuri de lucrători: angajații, despre care spune că sunt în principal olandezi, și lucrătorii precare, în majoritate emigranți ca ea, care trebuie să muncească mai mult și mai repede, dar câștigă mai puțin. „Cei angajați direct de către companie au mai multe drepturi, au parte de o muncă mai relaxată, stabilitate și ore”, spune ea.

Industria europeană a cărnii este o putere de mai multe miliarde de lire sterline, care angajează aproximativ 1 milion de persoane. Dar sindicatele estimează că mii de lucrători din unele țări sunt angajați în condiții precare prin subcontractori și agenții, unii dintre ei câștigând cu 40% până la 50% mai puțin decât angajații din aceleași fabrici.

The Guardian a vorbit cu oficiali, experți în domeniul muncii și lucrători, precum Margot, care descriu modul în care industria din întreaga Europă – inclusiv din Marea Britanie – a devenit dependentă de forța de muncă externalizată, cu un sistem de angajare pe două niveluri.

„Întregul sistem este cu adevărat putred”, spune Nora Labo, un oficial sindical din Irlanda, care a vorbit anul trecut în fața parlamentului irlandez despre fabricile de carne și despre „practicile fără scrupule” ale unor agenții implicate. „Este o modalitate pentru angajatori de a evita orice responsabilitate față de lucrătorii lor”.

Carne ieftină și exploatarea lucrătorilor

Industria europeană a cărnii a intrat în centrul atenției politice în 2020, când fabricile au devenit puncte fierbinți de transmitere a coronavirusului. Unii lucrători au fost deosebit de vulnerabili, deoarece mulți spun că nu au primit indemnizații de boală și că se temeau pentru locurile lor de muncă dacă nu puteau lucra din cauza bolii. În plus, locuințele de calitate inferioară – deseori în condiții de înghesuială și mizerie – au făcut ca distanțarea socială sau autoizolarea să fie extrem de dificilă. S-a raportat că unele companii nu dispuneau, de asemenea, de datele necesare pentru a putea urmări focarul.

„Modelul de subcontractare din Europa este cel care se află în centrul exploatării și al încălcării drepturilor în industria cărnii”, susține James Ritchie, general adjunct al Uniunii Internaționale a Lucrătorilor din Industria Alimentară, cu sediul la Geneva. Folosirea lucrătorilor prin agenții este mai răspândită în industria europeană a cărnii decât oriunde altundeva în lumea dezvoltată.

Sindicatele solicită interzicerea imediată, la nivel european, a utilizării lucrătorilor subcontractați în fabricile de carne. „Avem lucrători care fac aceeași muncă, dar în condiții diferite”, spune Enrico Somaglia, secretar general adjunct al Federației Europene a Sindicatelor din Alimentație, Agricultură și Turism. „Este [un sistem] bazat pe prețuri ieftine pentru carne, pe exploatarea forței de muncă.”

Intermediarii – cum ar fi subcontractanții, agenții solitari, companiile mult servicii, agențiile de muncă și cooperativele – au înflorit ca ciupercile pentru a satisface nevoia industriei de a avea o sursă refolosibilă de lucrători flexibili și prost plătiți. Aceștia recrutează și plătesc adesea lucrătorii și le gestionează turele; de asemenea, le asigură și coordonează frecvent locuința și transportul.

Relația dintre o companie de carne și lucrător nu este cea de angajator și angajat; mai degrabă, intermediarul fie acționează ca angajator, fie lucrătorul este desemnat – adesea în mod incorect – ca fiind un lucrător independent. Acest sistem poate estompa responsabilitatea companiilor față de lucrătorii lor și le permite să evite răspunderea juridică pentru aspecte precum plata, timpul de lucru, accidentele și rănile, într-un sector recunoscut ca fiind periculos și solicitant din punct de vedere fizic.

Muncitorii spun că se simt neputincioși

The Guardian a aflat că lucrătorii subcontractați au deseori un program de lucru nedefinit, contracte cu zero ore și nu beneficiază de ore suplimentare sau de plata obligatorie pentru boală. Aceștia descriu faptul că trăiesc într-o stare de insecuritate extremă în țări în care nu vorbesc limba și se luptă să înțeleagă acordurile și drepturile lor legale. De asemenea, lucrătorii raportează că trebuie să plătească agențiilor costuri ridicate pentru locuințe supraaglomerate și că pot lucra ore întregi – uneori săptămâni întregi – fără a fi plătiți. Cei care locuiesc în locuințe furnizate de intermediari au declarat pentru The Guardian că se simt neputincioși și se tem că vor ajunge pe străzi dacă munca se termină.

Un sistem de contracte „etapizat”, operat de unele agenții, poate menține lucrătorii cu cel mai mic salariu pentru perioade îndelungate. În Țările de Jos, de exemplu, lucrătorii susțin că sunt adesea concediați înainte de a li se cuveni în mod legal o mărire de salariu sau contribuții la pensie, apoi sunt reangajați cu un contract similar. Asociația olandeză a cărnii spune că nu poate vorbi decât în numele membrilor săi, dar consideră că această practică nu este deloc răspândită și că, cu toate acestea, ar trebui interzisă. Aceasta spune că a discutat recent despre această așa-numită construcție a „ușilor rotative” cu sindicatele, cu ministrul afacerilor sociale și al ocupării forței de muncă și cu ministrul alimentației și agriculturii și afirmă că până la sfârșitul anului 2021, aceasta ar trebui să fie de domeniul trecutului.

Aproximativ 62% dintre cei 97.000 de lucrători în domeniul cărnii din Marea Britanie sunt cetățeni UE. Asociația britanică a procesatorilor de carne spune că majoritatea unităților din Marea Britanie folosesc personal de agenție, dar nu colectează date despre procentul exact de lucrători pe care îl reprezintă acest lucru. Sectorul se bazează pe forța de muncă temporară și subcontractată pentru a satisface ceea ce industria numește nevoi sezoniere, ceea ce poate duce la creșteri semnificative ale numărului de lucrători în fabrici în anumite momente ale anului.

Un raport din 2010 al Comisiei pentru egalitate și drepturile omului a constatat rele tratamente și exploatare în rândul forței de muncă din industria cărnii din Regatul Unit. Lucrătorii de la agenție au declarat că sunt tratați mai rău decât angajații și că se simt ca niște „cetățeni de mâna a doua”.

Sindicatele estimează că lucrătorii prin agenție și cei subcontractați reprezintă între 10% și 15% din forța de muncă din fabricile britanice în care sindicatele sunt recunoscute, dar nu dispun de date pentru fabricile nesindicalizate. „Condițiile de muncă ale personalului angajat și ale celui de agenție sunt aceleași, dar lucrătorii de agenție au locuri de muncă mai prost plătite”, spune Bev Clarkson, de la sindicatul Unite.

În iunie, industria britanică a cărnii a avertizat că „atinge un punct de disperare” din cauza reducerii rezervei de forță de muncă ca urmare a Brexitului. Clarkson prezice că, după Brexit, utilizarea forței de muncă migrantă prin agenție și subcontractare va deveni tot mai răspândită, deoarece localnicii nu doresc să lucreze în fabricile de carne.

În Italia, peste 21.000 de persoane lucrează în industria cărnii. Mai mult de 50% din forța de muncă în domeniul sacrificării și 25% în cel al prelucrării cărnii sunt migranți din Europa de Est, Balcani, Africa de Nord și Centrală și Asia de Est. Aceștia sunt din ce în ce mai mult angajați prin intermediul cooperativelor de lucrători, unde pot costa companiile de carne cu până la 40% mai puțin decât omologii lor angajați direct, potrivit sindicatelor.

Conform unei cercetări finanțate de UE privind industria cărnii de porc din Italia, s-a constatat că multe dintre cooperativele de lucrători sunt întreprinderi false, înființate în mod fraudulos de către companiile de carne pentru a profita de flexibilitatea forței de muncă și de avantajele fiscale pe care le oferă. Fabricile de carne subcontractează frecvent cooperativele din sectorul transporturilor pentru a evita salariile mai mari prevăzute de contractul colectiv de muncă din sectorul alimentar, o strategie documentată și în industria belgiană a cărnii.

Apariția sistemului de intermediere a forței de muncă reflectă schimbările mai ample din industria europeană a cărnii din ultimele decenii, inclusiv consolidarea cotei de piață de către o mână de companii și scăderea rapidă a numărului de mici măcelării și abatoare deținute în mod independent. Mii de oameni lucrează în marile abatoare, care pot funcționa 24 de ore pe zi, satisfăcând sistemul marilor comercianți cu amănuntul și al furnizorilor de servicii alimentare de a comanda la cerere cantități mari de carne ieftină.

Acest sistem a fost posibil datorită unui bazin vast de lucrători din România, Lituania, Letonia, Polonia și Ungaria dispuși să migreze pentru a munci după extinderea UE, care a început în 2004. Mulți au venit din sate și orașe sărace, post-industriale, cum ar fi fostele regiuni miniere din Moldova și România, cu puține oportunități de angajare pentru tineri. Traseul lor pe piața forței de muncă este adesea condus de intermediari și frecvent anunțat pe rețelele de socializare. „Este un sistem de exploatare a sărăciei”, spune Volker Brüggenjürgen, președintele Asociației caritabile Caritas pentru districtul Gütersloh, din Germania. „Oamenii sunt înșelați cu promisiunea unei vieți mai bune”.

„Abuzurile nu vor fi tolerate”

În întreaga Europă, libertatea de circulație a lucrătorilor a fost folosită în mod abuziv, spune Özlem Alev Demirel, europarlamentar din partea partidului german Die Linke. „Angajatorii au scăzut salariile prin aducerea de lucrători din țări în care salariile sunt mai mici, iar sistemele de securitate socială sunt slabe, iar acest lucru nu este acceptabil.” Ea spune că principiul aceluiași salariu pentru aceeași muncă, în același loc, trebuie să fie respectat în toată Europa.

Pe măsură ce economiile unor țări precum Polonia s-au îmbunătățit, iar nevoia unei surse regenerabile de forță de muncă ieftină a crescut, căutarea s-a extins în țări precum Ucraina, Belarus, Kazahstan, Vietnam, Filipine, Timorul de Est, Georgia, India, China și Armenia.

Karsten Maier, secretarul general al UECBV, o organizație care reprezintă 20.000 de companii din domeniul comerțului cu animale și carne din întreaga Europă, precum și din Japonia, Rusia și Ucraina, spune că condițiile de muncă nu fac parte din activitatea sa, ci sunt responsabilitatea companiilor, precum și a autorităților relevante. „Abuzurile de orice fel nu vor fi tolerate”, spune Maier, adăugând că cazurile ar trebui să fie urmărite penal în consecință.

Se pare că există o supraveghere din ce în ce mai redusă a fabricilor de carne și a forței de muncă a acestora. Inspecțiile muncii s-au „prăbușit” în Europa în ultimul deceniu din cauza măsurilor de austeritate, în timp ce un raport al UE din 2019 privind industria cărnii a subliniat lipsa unor standarde minime pentru inspecții și a unor definiții standardizate ale muncii independente.

„La nivel național, în multe țări, nu există o supraveghere sau un control real asupra agențiilor de recrutare”, spune Lilana Keith, ofițer principal de advocacy la Platforma pentru cooperare internațională privind emigranții fără documente.

În 2019, a fost înființată o nouă agenție, Autoritatea Europeană a Muncii (ELA), pentru a sprijini statele membre să efectueze inspecții și să monitorizeze aplicarea legislației muncii în întreaga Europă. În cazul în care se constată posibile cazuri de abuz, ELA va putea iniția inspecții transfrontaliere.

„Muncitorii emigranți din industria cărnii sunt un grup invizibil”, spune Martijn Huysmans, profesor asistent la Școala de Economie a Universității din Utrecht. „În magazinele olandeze puteți vedea ce fel de viață a avut un animal – avem un sistem de stele pentru bunăstarea animalelor. Dar, în mod ironic, nu poți vedea în ce condiții lucrau oamenii din abator.”

Această invizibilitate a multor lucrători subcontractați se extinde dincolo de locul de muncă. Barierele lingvistice, orele de lucru lungi și neomenești și lipsa de informații, toate acestea servesc la perpetuarea exploatării emigranților subcontractați, spune Paul-Octavian Idu, care oferă consiliere gratuită lucrătorilor din fabricile de carne la un centru de sprijin administrat de ONG-ul german Arbeit und Leben. „Ei rămân într-un „ghetou social””, spune el.

Cu toate acestea, lucrători precum Margot continuă să caute locuri de muncă în Europa de Vest. În urmă cu câteva luni, ea a găsit de lucru cu un contract cu zero ore la o altă agenție, la o fabrică de carne din Olanda, care plătea 10,80 euro (9,25 lire sterline) pe oră pentru ture de 12 ore, șapte zile la rând. Ea spune că a fost plătită insuficient și a plecat după o săptămână.