Obezitatea poate fi evitată și dacă avem un nivel al educației ridicat. Conform unui studiu realizat de Eurostat, femeile cu studii superioare sunt mai informate și mai atente la greutatea lor, decât altele.
Aceste studii sunt valabile pentru toate statele membre ale UE.
În privința bărbaților nu există valori clare care să asocieze nivelul de educație cu masa corporală.
În 13 state ale UE s-a demonstrat că bărbații care au studii superioare inferioare și-au păstrat greutatea corporală.
Problemele de greutate și obezitatea sunt în creștere rapidă în majoritatea statelor membre ale UE, cu estimări de 52,7% din populația adultă (în vârstă de 18 ani și peste) a UE supraponderală în 2019.
Obezitatea este o problemă gravă de sănătate publică, deoarece crește semnificativ riscul de boli cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2, hipertensiunea arterială, bolile coronariene și anumite tipuri de cancer. Pentru anumite persoane, obezitatea poate fi legată în continuare de o gamă largă de probleme psihologice. Pentru societate în ansamblu, aceasta are costuri substanțiale directe și indirecte care pun o presiune considerabilă asupra resurselor medicale și sociale.
În 2019, cea mai mare proporție de bărbați și femei obezi a fost înregistrată în Malta.
În 2019, pentru populația cu vârsta de 18 ani și peste, cele mai mici proporții de femei considerate obeze au fost observate în Italia (10,7%), România (10,8%), Bulgaria (11,9%) și Cipru (14,1%). Pe de altă parte, bărbații obezi au înregistrat cele mai mici ponderi în România (11,1%), Italia (12,9%), Olanda (13,2%) și Franța (14,3%).
Cele mai mari proporții de femei considerate obeze s-au înregistrat în Estonia (23,6%) Letonia (25,7%), Irlanda (26,0%) și Malta (26,7%), în timp ce pentru bărbații obezi, ponderea cea mai mare s-a găsit în Croația (23,7%) , Irlanda (25,7%), Ungaria (25,8%) și Malta (30,6%).
O proporție mai mare de bărbați (decât femeile) erau pre-obezi în fiecare stat membru al UE
A existat o creștere semnificativă a proporției de populație care era supraponderală odată cu înaintarea în vârstă. Grupul de vârstă „18 – 24” a prezentat cele mai mici ponderi ale populației supraponderale (25,0%), în timp ce grupa „65-74” a avut cele mai mari ponderi (65,7%). Excepții de la acest model au fost găsite în Danemarca, Irlanda și Suedia (precum și Norvegia și Turcia), unde procentul de supraponderalitate a fost cel mai mare în grupa de vârstă „54-64”.
Proporția femeilor care erau supraponderale a fost mai mică în rândul celor cu niveluri mai ridicate de studii, iar acest model a avut loc în toate statele membre ale UE. Într-adevăr, diferența dintre femeile supraponderale cu o educație terțiară și cele cu cel puțin un nivel de învățământ secundar inferior a fost considerabilă, mai ales în Portugalia, Grecia și Franța.
Pentru bărbați, nu a existat un model clar care să asocieze nivelurile de educație și să fie supraponderali. Diferențele în proporția bărbaților supraponderali în funcție de nivelul de studii au fost în general mult mai mici decât în cazul femeilor. În 13 state membre UE, cea mai mare proporție de bărbați supraponderali a fost înregistrată în rândul celor cu cel puțin un nivel secundar inferior de studii, în timp ce doar în 2 țări – Estonia și Letonia – cea mai mare proporție de bărbați supraponderali a fost înregistrată în rândul celor cu un nivel de învățământ terțiar.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), obezitatea mondială s-a triplat aproape din 1975. În 2016, 39% dintre adulții cu vârsta de peste 18 ani erau supraponderali și 13% erau obezi.
Într-adevăr, numărul persoanelor supraponderale și obeze a crescut în ultimii ani și multor oameni le este din ce în ce mai dificil să mențină o greutate „normală” în mediul în prezent obezogen. Acest mediu se întinde de la rate scăzute de alăptare la dificultăți în accesarea geografică sau financiară a ingredientelor unei diete sănătoase, la lipsa abilităților de gătit, la abundența și comercializarea alimentelor bogate în energie, la alegeri de planificare urbană și presiuni ale stilului de viață care adesea reduc oportunitate pentru activitate fizică (atât la locul de muncă, fie pentru agrement).
În timp ce obezitatea a fost considerată odată o problemă doar pentru țările cu venituri ridicate, a existat o creștere considerabilă a proporției persoanelor din țările cu venituri mici și medii care sunt considerate supraponderale sau obeze (în special în zonele urbane în care oamenii sunt mai predispus la un stil de viață sedentar).
Nutriția este aportul de alimente, considerat în raport cu nevoile dietetice ale organismului. O alimentație bună – o dietă adecvată, bine echilibrată, combinată cu activitate fizică regulată – este o piatră de temelie pentru o sănătate bună. Recomandările specifice pentru o dietă sănătoasă includ: consumul de fructe, legume, nuci și cereale; reducând sare, zahăr și grăsimile. O alimentație proastă poate duce la reducerea imunității, susceptibilitatea crescută la boli și afectarea dezvoltării fizice și mentale. Într-adevăr, în întreaga UE, șase dintre cei mai mari șapte factori de risc pentru deces prematur sunt: tensiunea arterială, colesterolul, greutatea, aportul inadecvat de fructe și legume, inactivitatea fizică și abuzul de alcool.