Creativitatea e un har de la Dumnezeu și nu de studii făcute în străinătate. Mai important pentru un artist este locul unde s-a născut și spiritul acelui loc.
Pe lângă tradiții, obiceiuri, credințe, sunt perpetuate și unele obiecte – unelte, opere de artă, vestimentație.
Pileusul este o căciulă dacică din stofă de lână, cusută manual, cu vârful întors în față. Aceasta era purtată de nobili.
„Dacii noștri purtau asemenea căciuli doar că erau ceva mai înalte, aceasta se modelează. Așa purtau pe timpuri un profesor, un primar sau un notar. Prețul depinde de client. În gospodărie, îl purtau așa, când lucrau prin șoproane sau prin sobarcă. Flăcăii o purtau puțin îndoită pe o parte. Căciula pe-o ureche și-am plecat în sat la fete. Iar bărbații însurați o purtau sucită în față,” afirmă Constantin Cojan, meșter popular.
Se știe că meseria este brățară de aur și se transmite din tată în fiu.
„Am învățat meseria de la tatăl meu, elementele acestea erau făcute de el. Sunt elemente specific sudului țării.”
Sursele de inspirație sunt mereu materia primă. Iar dacă ai o imaginație bogată, poți crea orice compoziție.
„Laura confecționează manual diverse lucrări de la vârsta de 6 ani. Vă demonstrez una dintre coronițe pe care o să o port la acest eveniment.”
„De unde ți-a venit idea de a crea coronițe din spice de grâu?
Mă ocup de mult timp cu aceasta. Materia primă îți poate oferi o lume vastă de imaginație și astfel ne vin toate ideile din ce putem confecționăm. Cele mai simple coronițe, ca și aceasta, sunt la 30 de lei, iar cele mai scumpe ajung până la 70 lei,” spune Laura Moldovanu, meșter popular.
Motivele ornamentale cele mai răspândite în covorul tradițional moldovenesc sunt cele vegetale, geometrice, precum și reprezentarea păsărilor, omului, uneltelor de muncă. Iar cele mai frecvente elemente sunt florile, arborele vieții, ramurile, fructele.
„Totul depinde complexitatea motivului, cu cât motivul este mai dens în culori, fragmente și elemente cu atât este și mai dificil. Un covor 2×3, dacă este complicat, poate fi executat în două sau 3 luni, ” menționează Ecaterina Popescu, meșter popular.
Orice meșteșug trebuie făcut în armonie cu natura și cu sinele.
„Facem forma, iar mai apoi, merge sub fierbere, ca mai apoi, să le șlefuim bine. La final, le poleim cu ulei de măslin sau ulei de in. Lucrarea se face pe tape, nu totul odată. Mai întâi se fac primele 60% din produs, apoi, se lasă la uscat, ca mai apoi, să-și ia forma ei,” afirmă Ion Dascăl, meșter popular.
Ingeniozitatea meșteșugarilor nu are limite. Iar talentul vinde marfa mai ușor.
„Suvenirul se numește „Moșulică”. Scoatem căciula și aici are un suvenir din Moldova. Prima zi când consume poate fi așa vesel, iar dimineața poate avea așa reacție. Este și a doua poveste: oamenii sunt triști, dar devin veseli, după ce consumă vin moldovenesc,” menționează Grigore Postîrnac, meșter popular.
Dibăcia meșterilor noștri populari este apreciată nu doar în țară, ci și în afara ei.
