Poză de cottonbro; Pexels.
Pandemia nu a făcut decât să extindă diviziunea în continuă creștere dintre cei care au și cei care nu au.
În iulie, secretarul general al ONU, António Guterres, a declarat că virusul „a scos la iveală” riscurile și inegalitățile cunoscute de zeci de ani și a avertizat că „regiuni întregi care înregistrează progrese în eradicarea sărăciei și reducerea inegalităților au fost înapoiați cu ani în urmă, într-o perioadă de câteva luni.”
Dar chiar și în Europa, în unele dintre cele mai bogate țări și la cele mai generoase plase de protecție socială, îngrijorările legate de foamete și lipsuri existau cu mult înainte de criza Covid-19.
În 2019, un raport al Eurostat a estimat că în UE existau 92,4 milioane de persoane care erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, echivalent cu 21,1% din populația totală.
Un alt raport Eurostat din 2018 a dezvăluit că 33,4 milioane de europeni nu au putut să-și permită o masă cu carne, pește sau un echivalent vegetarian în fiecare a doua zi, evidențiind amploarea problemei în toată Europa. Și când a lovit pandemia, lucrurile s-au înrăutățit.
Din ce în ce mai mulți oameni din cele mai mari orașe europene au început să cadă în sărăcie alimentară și se bazează pe ajutorul băncilor de alimente. Cererea acestora crescândă pentru o rețea deja suprasolicitată de organizații în mare parte voluntare.
Trussell Trust, cea mai mare rețea de bănci alimentare din Marea Britanie, a declarat că a cunoscut o creștere cu 47% a nevoilor în primele etape ale pandemiei și pentru prima dată în istoria sa de 70 de ani, UNICEF a anunțat că va hrăni copiii înfometați în Marea Britanie, pe fondul numărul tot mai mare de copii expuși riscului.
Mai larg, Federația Europeană a Băncilor Alimentare (FEBA) a raportat o creștere a cererii de alimente de aproximativ 30% în rețeaua lor europeană de 430 de bănci alimentare, cu o gamă de 6% până la 90% în diferite țări, în comparație cu pre-Covid.
Jacques Vandenschrik, președintele FEBA, spune că, deși națiunile UE sunt adesea văzute ca fiind standardul de aur pentru programele de asistență socială, băncile de alimente trebuie să umple golurile lăsate de guverne individuale, inclusiv națiuni mai mici, aflate anterior sub regimuri autoritare.
Realitatea este că mulți oameni din întreaga Europa sunt doar la câteva salarii pierdute sau un eveniment traumatic de viață, până a ajunge la nevoia de asistență de la o bancă de alimente. COVID-19 a demonstrat cât de fragilă este balanța dintre economia prosperă cu oameni înstăriți și economie distrusă cu aceeași oameni cerând alimente și resurse pentru a supraviețui.
Sursa informației: https://edition.cnn.com/2020/12/28/world/europe-hunger-food-poverty-intl/index.html