La 12 iunie, se marchează 83 de ani de la primul val de deportări sovietice din Basarabia și Nordul Bucovinei.
În urma acestor evenimente tragice, au fost transportați în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice oamenii cei mai înstăriți, dar și cei considerați a fi o amenințare la adresa regimului.
Deportările, care au vizat în special populația intelectuală, au avut ca scop distrugerea coloanei vertebrale a poporului și subminarea identității românești a populației din teritoriile ocupate. Aceste acțiuni au fost urmate de organizarea colhozurilor și exproprierea proprietăților private.
Conform datelor oficiale, aproximativ 70 de mii de români basarabeni au fost strămutați cu forța în Siberia și Kazahstan în cele trei valuri de deportări.
Primul val de deportări, înregistrat în noaptea de 12 spre 13 iunie, a afectat 25.000 de persoane. Alte două valuri au avut loc în 1949 și 1951, când aproximativ 40 de mii de persoane au suferit aceeași soartă. Operațiunea de deportare a fost coordonată de Biroul politic al CC al PC (b.) al URSS, cu structurile NKVD ca bază logistică.
Deși directivele veneau de la Moscova, cei care le-au pus în aplicare au fost localnicii din Basarabia. Listele cu deportați erau întocmite pe baza denunțurilor, iar criteriile de selecție includ pregătirea și activitatea capului familiei, averea sa și colaborarea cu administrația românească.
Operațiunea de deportare a început în miez de noapte, când echipe de militari înarmați și lucrători ai securității băteau la ușile oamenilor pentru a-i lua prin surprindere. Aceștia erau îmbarcați în vagoane de marfă, fără apă și hrană, și transportați în condiții inumane spre destinații necunoscute.
În ciuda dificultăților, oamenii și-au păstrat demnitatea și speranța. Aproape 22 de mii de persoane au fost deportate în total, iar consecințele acestor acțiuni au marcat dureros istoria Basarabiei și Nordului Bucovinei.