31 de ani nu au fost de ajuns pentru a soluționa o agresiune

Viorel Furculiță, reporter Agro TV Moldova: „La 2 martie 1992 a început războiul de pe Nistru, care ne-a costat vieți omenești, dar și trei decenii de stagnare economică și politică. Acel conflict militar a durat patru luni, împușcături nu se mai aud, dar până în prezent mai avem trupe militare rusești în stânga Nistrului.”

„Acest conflict a apărut după destrămarea Uniunii Sovietice. Acolo se dislocau armata Uniunii Sovietice. Moscova dorea să-și păstreze influența și s-a opus contra independenții Republicii Moldova.”

„Noi atunci abia ne dezvoltam și nici nu știam, ce să facem și cum să facem, abia ne învățam a trăi pe fața pământului, ca copilul cel mic.”

„Mă aflam peste hotare în timpul acela, dar totuși îmi făceam griji. Nu putem schimba noi lumea. Cum se spune, „peștele de la cap se strică”.

 Suntem prea mici pentru a influența mersul Istoriei și să croim hărțile lumii, dar nimeni nu ne încurcă să fim un popor cu demnitate.

„A fost un conflict armat, un atac a forțelor ruse, așa-zise „eliberatoare” istoria va arăta pe viitor, au fost „eliberatori” sau „ocupanți”, chiar nu pot să mă expun.”

„Interesul acestui război a fost să ne ocupe și să ne cotropească.”

„Rusia a năvălit tot așa cum face acum în Ucraina. Și-au luat bucata lor pe care să o păstreze ca o enclavă, când le trebuie, să ne bată din toate părțile, pe noi și pe vecini.”

Din păcate, cei care s-au perindat la conducere nu au avut abilitățile necesare pentru a soluționa problema transnistreană.

„Cum au acționat atunci autoritățile Republicii Moldova? Mișelește, ei tot timpul au acționat mișelește, până în ziua de astăzi. Noi nu am avut conducere, am avut niște lași și niște vânzători care au vândut tot, ne-au lăsat ca frunza pe apă pe toți oamenii.”

„Măsuri trebuiau să întreprindă din timp, ca să nu ajungem la așa ceva, să fi fost organizate întâlniri cu conducătorii, pentru că a trecut cel de-Al Doilea Război Mondial și s-a văzut ce-a fost.”

„Politica, până la urmă, e mai puternică decât armele. Discuțiile ar trebui să aibă un accent mai mare, armele, până la urmă, aduc doar sânge și durere.”

 „Când diplomații discută, tunurile trebuie să tacă”. Însă uneori, tratativele, indiferent de formatul lor, nu dau rezultate, nici chiar peste câteva decenii.

„Îi tragedie mare, măi băieți, n-ai ce face, avem ce avem. Dar el încă nu s-a terminat, asta e păcat, că de 30 de ani nu s-a terminat.”

„Prin faptul că Uniunea europeană e mai rezervată cu noi, să colaboreze. Dar direct nu tare ne afectează, nu văd pericol. De asta Uniunea Europeană e mai rezervată, nu știe ce e acolo și e complicat să faci strategii pe termen lung, ca să vezi dacă va reuși Moldova să se integreze în Europa.”

Că vrem și noi să ajungem, într-o bună zi, în Europa, se știe. Dar e altceva dacă vom putea întruni vreodată toate cerințele aderării.