Grâul prezintă un consum redus de elemente nutritive în comparație cu alte culturi, însă manifestă pretenții ridicate față de fertilizare, având un sistem radicular slab dezvoltat. Perioada de absorbție maximă a nutrienților are loc într-un interval scurt.
Din acest motiv, aplicarea corectă a îngrășămintelor devine esențială pentru asigurarea unei dezvoltări uniforme și a unei producții ridicate.
Azotul, fosforul și potasiul influențează direct sănătatea și performanța culturii. Azotul sprijină înrădăcinarea, înfrățirea și conținutul ridicat de proteine în boabe, însă excesul poate provoca cădere și sensibilitate la boli.
Fosforul susține rezistența la cădere, crește eficiența azotului și contribuie la o maturare uniformă, fiind esențial mai ales în primele faze de vegetație. Potasiul asigură rezistența la ger și boli, iar deficitul său se manifestă prin îngălbenirea frunzelor și slăbirea tulpinii.
Fertilizarea organică, aplicată de regulă la culturile premergătoare, rămâne o metodă eficientă datorită efectului remanent al gunoiului de grajd. Pentru grâu se recomandă și aplicarea de îngrășăminte chimice, în special cu azot și fosfor, în raport echilibrat, adaptat tipului de sol.
Îngrășămintele cu potasiu se utilizează doar pe solurile unde se observă carențe specifice, pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a culturii și o producție optimă.