Cât o să mai fie casa, oamenii din sat îl vor ține minte…

Aproape orice localitate își are personalitățile cu care se mândrește. Corlătenii îl au pe Liviu Damian. Colegii de la Nord-News.md au mers pe urmele poetului.  

Maria Gordilă, locuitoare, s. Corlăteni, r. Râșcani: ,,Trec copiii pe la școală și spun că aici a trăit Liviu Damian..

„Dar limpede şi-aproape zburător/ Din depărtări revin la vechea vatră,/ Unde-am visat şi-am plâns cu capu-n piatră/ Şi unde-am ştiut ce-nseamnă dor.”

Casa părintească unde s-a născut și a copilărit poetul nu e la fel ca odinioară. E liniște, și doar ciripitul păsărilor mai întrerupe tăcerea tristă.

Maria Gordilă, locuitoare, s. Corlăteni, r. Râșcani: ,,Moșneagul a spus ca după moartea lui casa să devină muzeu. Eu am stat cu el și el a spus asta. Ce s-a întâmplat, nu știu, dar moșneagul așa a spus.

Un muzeu în memoria lui Liviu Damian a fost amenajat în incinta casei de cultură din localitate.

Fiodosia Butușanu, muzeograf: ,,Această sală a fost amenajată când poetul ar fi împlinit 60 de ani. ,Toate fotografiile care sunt aici ne vorbesc despre viața și activitatea poetului. Ne vorbesc despre vizitele pe care le făcea aici, după ce a plecat.  Nu a fost o ruptură dintre poet și sat, întotdeauna el a avut o legătură strânsă cu satul. Era întotdeauna îngrijorat cum merg treburile în sat.

În aproape treizeci de ani, Fiodosia Butușanu a reușit să adune lucruri din garderoba și biroul poetului, care au fost oferite de familia sa.

Fiodosia Butușanu, muzeograf: ,,Avem și biroul vechi, primul birou de lucru al poetului. Toate obiectele pe care le vedeți aici sunt din posesia dânsului. Un aparat de radio de care s-a folosit poetul, patul, absolut toate obiectele care sunt aici sunt ale lui. Noi am numit această cameră «camera de refugiu a poetului».

Dacă Grigore Vieru este considerat poetul mamei, Liviu Damian este poetul tatălui. Ștefan Damian, tatăl său, a fost deportat de autoritățile comuniste.

Fiodosia Butușanu, muzeograf: ,,Tatăl poetului îl cheamă la o discuție ca între bărbați și îi spune, «Liviu, eu mâine plec, să știi că eu mâine plec, iar tu rămâi stăpânul, bărbatul casei. Rămân surioarele și mama în grija ta.»

Copil fiind, Liviu Damian a sădit în cinstea tatălui un salcâm în curtea casei, care există și azi. După ce a revenit acasă, tatăl și fiul obișnuiau să stea la umbra lui și să citească poezii.

Maria Gordilă, locuitoare, s. Corlăteni, r. Râșcani: ,,Salcâmul a fost pus de Liviu, salcâmul și salcia ceea, după ce tată lui a fost arestat ca om intelectual. În speranța că tata reveni, el a sădit acești doi copaci, așa mi s-a povestit și mie de la familia lor. El spunea că dacă se vor prinde pomii, tata va veni acasă sănătos, și așa și a fost. Venea, scria poezii aici și apoi le dădea tatălui să le citească, iar el le analiza. El era un om foarte deștept.

Mătușa Maria a rămas printre puținii vecini care l-au cunoscut pe Liviu Damian. După ani, casa și pământul au rămas în grija ei. Femeia crede că nimeni dintre rudele poetului nu se va mai întoarce acasă, de aceea își dorește ca locuința să fie renovată, pentru a deveni cartea de vizită a satului.

Maria Gordilă, locuitoare, s. Corlăteni, r. Râșcani: ,,Ar trebui casa să o dea, că o să se prăpădească. Eu nu mai am puteri. Trebuie reparată, trebuie păzită casa asta, că e ca un fel de muzeu. Nu știu dacă o să mai vină cineva, nu mai am nădejde că o să vină cineva aici să trăiască. Rămâne casa nimănui și e păcat. Mai ales așa casă.

Când trec pe drum, sătenii își aduc aminte de Liviu Damian. Îl țin minte ca pe un om școlit, dar modest.

,,Om în vârstă, frumos. Scriitor, nu alde de noi care am fost la sapă toată viața. Am fost vecini, ne cunoșteam, ne purtam frumos cu ei.  Era un om învățat nu doar pentru sat, dar și pentru R. Moldova.

Liviu Damian a murit la vârsta de 51 de ani și a fost înmormântat la Corlăteni.

„Așa ne deprindem cu vremea/ Cuminți să privim dintr-o parte/ Cum omul cântă ori geme,/ Cum intră în viață și-n moarte.”