Satul în care oamenii locuiesc în bordeie

Vechi de sute de ani, mici, dar călduroase. Vorbim despre bordeiele din satul Țîra, raionul Florești, numite de localnici „băști”.

Acestea au fost moștenite încă de la strămoși. Locuințele sunt cartea de vizită a satului și refugiul oamenilor pe timp de iarnă, relatează nornews.md.

Valentina Vlas spune că în timpuri grele, aceste bordeie au fost un adevărat colac de salvare.

„Tare este cald iarna în bașcă, dar vara este răcoare. Eu m-am deprins deja cu dânsa și nu vreau să o părăsesc, e de la străbuneii străbuneilor, ei au făcut-o. Am dormit și aici, tare mulți am fost și dormeam și pe cuptor, și pe pat. Înainte lumea trăia foarte greu.”

Oamenii nu găsesc nimic ciudat în a locui în bașcă. Mai mult, sunt mândri de comorile dobîndite.

„Ea a fost mai întâi depozit la mine, țineam cartofii, Dar m-am gândit, așa o podoabă de bașcă acum nimeni nu mai face așa ceva. Și încetișor, mai întâi am văruit-o, și toate lucrurile mai vechi le aduceam aici, în bașcă. Toți aici ne strângeam”,

zice Maria Fedorovici, locuitoare, s. Țîra, r. Florești.

Unii săteni le-au transformat în depozite, deși în serile reci de iarnă le duc dorul.

„Aici am avut o lejancă, aici sobușoara, iar acolo o măsuță și câteva scaune. A fost bine, era călduț și am crescut ușor copiii, am crescut trei copii, era cald și puneam pe foc puțin. Foarte bine am dus-o în bășcuță, îmi pare rău de bășcuță.”

Oamenii își amintesc cu nostalgie de vremurile în care bașca însemna mai mult decât casa mare.

”Mătușa mea toată viața a trăit în bașcă. Cu un braț mic de lemne și o lejăncuță era foarte bine. Iarna cald, dar vara răcoare, foarte bine.”

”Părinții mei când și-au cumpărat locul, aici era doar bășcuța. Era o lejancă și un cuptoraș. Făceam focul și cu paie și se încălzea foarte bine. Când cocea câte un cuptor cu pâine, era caldă și lejanca și cuptorul.”

Potrivit legendei, cele mai vechi bordeie din Țîra au fost construite acum 500 de ani de către ostașii lui Ștefan cel Mare.