Mila unei bătrâne – două mâțe și un câine

Dacă în Europa, după ce ies la pensie, oamenii călătoresc și se bucură de viață, bătrânii noștri nu-și văd capul de atâtea greutăți, iar cel mai grav e că mulți își duc zilele în sărăcie și în singurătate.

„N-am pe nimeni, dacă plătesc vine cineva și mă ajută, îmi face toate lucrurile. Asistența socială a fost la mine. Mi-au adus un pachet de lapte, o pâine, un pateu.”

Alexandra Ciolac, pensionară

Mătușa Alexandra n-a avut copii, dar l-a crescut pe feciorul surorii sale, ca și cum ar fi fost al ei. Acum însă, n-are ce aștepta vreun ajutor din partea acestuia.

„A rămas de un an și o lună, l-am crescut, dar nu vrea să mă ajute. El dorește doar cu bani să mă ajute și să-i dau să bea. Însă de la el am un nepot care vine și mă ajută, face. Iată, chiar noră-sa merge la doctori azi, iar după, vine la mine să-mi aducă o căldare de apă.”

A lucrat 35 de ani la stat, ca acum să primească o pensie de nimic.

„Când eram tânără lucram la construcții, am lucrat o grămadă de ani. Am lucrat peste tot, și la poliție, și la bancă, peste tot lucram. Am 34 sau 35 de ani lucrați în total, am acum 2000 lei pensia, înainte aveam 1700 lei.”

Din auzite, crede că viața la sat e mai ușoară. Sau poate nu-și imaginează că ar putea locui la oraș, după o viață trăită la țară.

„Aceștia de la oraș se jeluiesc la radio și spun că e mai greu la oraș decât la țară. Un om din sat a cumpărat apartament în oraș și nu vrea să trăiască acolo. Acolo numai stai, însă aici mai umbli, mai lucrezi,”

Pe când o mai țineau puterile și-i trăia soțul, aveau ograda plină de orătănii. Acum, doar pisicile îi mai alină singurătatea și un câine care păzește ce-a mai rămas din gospodărie.

„Acum nu țin nimic în ogradă, cândva creșteam multe găini, era ograda plină, ajungeam în an la 50-60 de capete. Acum nu mai pot, trebuie să prășești ca se le faci de mâncare, trebuie să ai grăunțe, dar nu pot. Acum nu țin nimic și doar un câine și pisici, restul nimic.”

Pentru a-și cumpăra un metru cub de lemne, mătușa Alexandra economisește un an întreg.

„Cum economisiți din pensie?

Încetișor, câte puțin numai 700 lei pe căldură dau în aceste cinci luni de zile. Mai pe scurt, e greu, dar n-ai ce face.”

„Ce bucurie să am la bătrânețe?”