Meșterul care îmblânzește lemnul

Nu l-a învățat nimeni meserie, s-a născut cu acest talent, iar acum confecționează fel de fel obiecte din lemn.

Mihail Dulap, din satul Selemet, raionul Cimișlia, la viața lui, a confecționat tot ce vreți – de la cozi pentru ciocan, până la case din lemn. Ține minte și acum care a fost prima sa lucrare, pe care a realizat-o pe când avea doar nouă ani.

Mihail Dulap, meșter popular, s. Selemet, r. Cimișlia:

„Făcusem o masă acasă la părinți și o ușă la un sărai din curte. Iar pe atunci a venit la noi un moș care i-a zis tatălui că mie trebuie să-mi cumpere instrumente, că au am darul străbunicului.”

De mic îi plăcea arta lemnului, dar nu avea și el, ca tot meșterul, instrumentele lui.

„Străbunicul a fost lemnar și-mi plăcea foarte mult de mic copil să lucrez cu rindeaua, dar nu prea aveam posibilitatea să îmi cumpăr instrumente ca să fac anumite lucrări.”

Deja de la vârsta de 20 de ani a început să construiască acoperișuri pentru case. În Selemet sunt șase acoperișuri ridicate de el.

Însă lucrările la care ține cel mai mult sunt o fântână și un foișor, care înfrumusețează o agropensiune din sat.

„Un foișor, el a ieșit foarte frumos. Foarte mulți turiști se odihnesc în acest foișor și mai avem și fântâna din sat, care la fel este frumoasă. Aceste două lucrări sunt făcute din tot sufletul.”

Pe Mihail Dulap l-am găsit muncind la o masă de lucru improvizată chiar în fața unei case bătrânești, pe care o restaurează de ceva timp.

Acum, bărbatul execută decorul pentru o viitoare agropensiune.

„Reporter: În cât timp executați un metru liniar de acest decor? EL: Dacă să fie un decor în trei rânduri, am nevoie cam aproximativ de trei ore. Reporter: Iar dacă faceți pentru o casă? El: Atunci am nevoie de vreo zece zile lucrătoare, ca să iasă ceva frumos.”

Pentru a realiza astfel de lucrări este nevoie, în primul rând, de multă răbdare, pe lângă pasiune și dedicație.

„Trebuie să fie dorință. Eu chiar și așa acasă când îmi este greu pe suflet mă apuc și fac vreo lucrare din lemn, pentru că după asta îmi stă mai ușor pe suflet.”

De mult nu mai știe câte lucrări a meșterit, cert e că numărul acestora e de câteva mii. Le face pe toate din plăcere și urmând o chemare interioară. Iar în asemenea situație, cine se mai gândește la contabilitate?