„Inspectorii iau bani, iar noi avem ceea ce avem…”

Greu de crezut, dar acum 30 de ani, râul Bâc avea pește, iar copiii se scăldau în el. Astăzi, apa lui murdară, pe care plutesc sticle de plastic, conține și detergenți, și fertilizanți chimici, și o groază de alte deșeuri.

„În deal sunt spălătorii auto, și, nemijlocit, apa nu trece prin stația de epurare, dar se duce direct în râu și iată așa se întâmplă cantitatea aceasta de spumă. Asta-i spumă de la detergenți, asta nu-i spumă de la apă. Spuma de la apă nu stă atât de mare grămadă și atât de mult timp. Eu sunt sigur că lor le este mult mai ușor să plătească amenzile pentru poluare, decât să construiască stații de epurare. Și așa cum o bună parte din inspectori sunt foarte ușor influențați de puterea banului, acceptă banii și, respectiv, avem ceea ce avem.”

Într-o vreme, râul era un punct de atracție mai ales pentru copii.

„Cândva acolo copii din Bucovăț se duceau la „vodopad” (cascadă). Deci, mă rog, e cuvântul cel mai utilizat, ca ei să-și dea seama. Deci, era apă curată, era în adâncime, mai venea un râu de la Vărzărești, și când venea apă curată pe aici, și mai venea și din Răcătău, copii se duceau și scăldau.”

„Ce vrei este pe râul Bâc! Iată eu țin minte râul Bâc, că eu sunt locuitor de baștină, era pește în râul Bâc, era apa curată. ”

Apele poluate sunt un pericol nu doar pentru cei de prin părțile locului.

„Deci, mâine-poimâne, ne dăm seama ce o să fie și cu râul Nistru. Pentru că Bâcul este un afluent de gradul doi al râului Nistru.”

Când Bâcul își ridică apele aruncă oamenilor înapoi tot ce aceștia aruncă la maluri.

„Când se ridică nivelul apei în râu, atunci din cursul de pornire al râului, până la noi, aici, se acumulează o cantitate foarte mare de sticle. ”

Râul Bâc are o lungime de 155 km și străbate mai multe localități, între care și orașul Chișinău.