Deficiența de fosfor la porumb. Vezi care sunt cauzele

Fosforul este, dupa azot, al doilea nutrient principal, fiind considerat macroelementul esențial pentru asigurarea sănătății plantelor. Printre altele, fosforul accelerează creșterea și îmbunătățește dezvoltarea sistemului radicular al plantelor tinere, stimulând înrădăcinarea puternică a acestora. Fosforul sporește absorbția apei și a nutrienților din sol, crescând rezistența la stresul abiotic. Îndeosebi când este aplicat foliar, fosforul accelerează înflorirea și maturarea mai rapidă a culturilor, scrie

agrimanet.ro

.

Plantele tinere sunt pipernicite şi subţiri cu frunze de culoare verde închis. Marginile frunzei, nervurile şi tulpinile au tentă purpurie, mată care se poate întinde pe toată suprafaţa frunzei. Frunzele mai bătrâne ale plantelor tinere sunt afectate primele. Colorarea roşiatică este de obicei vizibilă doar în stadii tinere. Unii hibrizi de porumb au frunze roşiatice în primele stadii de dezvoltare în ciuda aportului suficient de P.

Cauze ale deficienței de fosfor:

Soluri acide sau foarte alcaline (calcaroase)

Materie organică puţină

Condiţii reci sau umede

Rădăcină slab dezvoltată

Soluri cu rezerve reduse de P

Soluri cu o capacitate mare de fosfaţi

Soluri bogate în fier.

Fosfor este important pentru:

stabilitate mai bună a culturilor

Dezvoltare bună a plantei de la începutul sezonului

maturizare mai uniformă reduce pierderea boabelor la recoltă

Creşte producţia

Devansarea datei recoltei.

Carența de fosfor se manifesta prin:

culoarea rosie-violacee ce apare pe varful frunzelor, iar treptat poate cuprinde intregul aparat foliar

plantele stagneaza din creștere

în cazuri grave frunzele mature se pot usca.

Careța de fosfor este un stres pentru plantă și poate afecta metabolismul acesteia. Dat fiind faptul că sistemul radicular nu poate prelua fosforul din sol este recomandă aplicarea unui îngrășământ foliar bogat în fosfor. Problema mare vine când fosforul trebuie deblocat din sol, pentru a ajunge în planta.