Calendarul apicultorului pentru luna aprilie

Odată cu înflorirea copacilor și încălzirea vremii în aprilie, familiile de albine îşi încep activitatea din afara stupului. Pentru ele începe un nou sezon de formare a rezervelor de hrană, de înmulţire. Încă din februarie-martie matca a declanşat depunerea ouălor, la început pe suprafeţe ale fagurelui din centrul ghemului de iernare mici de 2 dm2 , apoi din ce în ce mai mult pe porţiuni mai mari. Noile albine eclozionate vor îngriji generaţiile următoare.

Sunt albine doici diferite, de cele de iernare, fără rezerve în corpul gras. În familie raportul dintre albinele de iernare şi cele nou apărute se va schimba în fiecare zi în favoarea albinelor tinere. Este momentul când albinele îmbătrânite de iarnă, datorită uzurii, vor muri, lăsând locul noii generaţii. Acesta este momentul cel mai dificil în familia de albine, fenomen observat de obicei în a doua jumătate a lunii aprilie.

Activitatea apicultorului începe prin revizia generală de primăvară, ce cuprinde:

acţiunile de diagnosticare a stupilor fără matcă,

restrângerea cuibului

curăţirea generală a stupilor

schimbarea lor după igienizare prin spălare cu soluţii dezinfectante sau flambare

începerea hrănirilor stimulative de primăvară

Potrivit specialiștilor, pentru o bună dezvoltare în primăvară în fiecare familie de albine trebuie să existe minimum 8-10 kg miere şi 2-3 faguri cu păstură. Albinele prost hrănite sau cu hrană de slabă calitate nu vor lua în creştere larvele determinând scăderea proporţiei de albine tinere faţă de cele bătrâne sau îmbătrânite. Calitatea mătcii (matcă tânără, bătrână, epuizată cu defecte fizice) influenţează de asemenea ritmul ouatului. Schimbarea la doi ani a mătcilor poate reduce mult „căderea” mătcilor în primăvară atunci când familia are mare nevoie de o matcă bună.

Cei mai importanţi indici ai calităţii mătcii sunt:

Puiet sănătos, compact şi dispus în formă elipsoidală care indica ponta regulată a mătcii o perioadă îndelungată de timp;

Puiet de proastă calitate, împrăştiat, care dovedeşte că ponta mătcii a fost neregulată sau că este prezentă o boală a puietului;

Pe faguri nu există puiet sau ouă depuse, familia fiind liniştită şi după un control atent se poate găsi matca fără picior sau bătrână. În acest caz ea trebuie schimbată sau familia unită cu alta.

Doi dintre indicii principali ai stării familiilor de albine sunt: puietul şi suprafaţa ramelor acoperită de acesta. Cu cât cantitatea de puiet este mai mare în momentul reviziei de primăvară, cu atât mai bine a iernat familia. Se determină de asemenea, numărul de faguri cu puiet şi raportul între suprafaţa ocupată cu puiet faţă de întreaga suprafaţă a fagurilor din cuib. Dacă puietul este de patru faguri, iar suprafaţa ocupată de ei este egală cu a unui fagure stas, înseamnă că familia este de putere medie.

Păstrarea căldurii în cuib rămâne ca şi iarna, o grijă principală a apicultorului. În primăvară, în plină perioadă de dezvoltare a familiilor de albine, când în stup există rezerve de hrană, matca îşi intensifică în fiecare zi ponta. Spaţiul existent este mare acum (celule golite de miere, rame în excedent). Ca urmare familia se extinde pe toate ramele, nereuşind să încălzească tot puietul. Apariţia unor zile capricioase, cu temperaturi scăzute, în unele zone chiar lapoviţă, poate duce la reformarea ghemului şi părăsirea puietului ceea ce determină compromiterea lui. De aceea ca lucrare principală apicultorul trebuie să lucreze „cu un cuib strâns” adică eliminând ramele excedentare, astfel încât albinele să acopere bine fagurii rămaşi în stup. Procedând astfel căldura va fi asigurată la un nivel corespunzător.

Sursa: „Calendarul Apicultorului”, autor Mihai Beșliu