Aura: „Eu am avut un singur vis în viața asta – să devin interpretă. Nu am cotit de pe drumul meu, până nu mi-am văzut visul realizat.”

Vestita și îndrăgita interpretă de muzică ușoară, Aura, a fost protagonista Emisiunii „La Taclale Amicale”, de la Agro TV Moldova, cu Luminița Godoroja. Interpreta ne-a povestit despre copilărie, debutul în muzică, dar și despre experiențele mai recente din timpul concertelor din diasporă.

LUMINIȚA GODOROJA: Care a fost dorința cea mai mare a Dvs, copil fiind?

AURA:

Eu am avut un singur vis în viața asta – să devin interpretă. Fiind copil nu puteam să mă exprim că vreau să devin cântăreață și ziceam:”Vreau să devin Ala Pugachova!” Ea era idolul tuturor pe atunci, nu doar al meu, fiind cea mai renumită în perioadă sovietică. Vocea ei răsuna de pretutindeni și oriunde. Nu am cotit de pe drumul meu, până nu mi-am văzut visul realizat. Cântam peste tot, eram solista școlii. Dacă era vorba de cântat, îmi aduceam singură scăunelul de pe care să cânt.

AURA:

Am intrat la „Ștefan Neaga”, la dirijat coral mai întâi, apoi la canto academic. Eu fiind fată de oraș nu prea o aveam cu muzica populară. După aceea, am intrat la Conservator, însă am avut o mare dezamăgire la admitere. Era un examinator foarte neprietenos și ursuz la examen, de aceea am decis să depun actele la dirijat coral. Profesorul meu de la catedră îmi zicea mereu că va ieși din mine un dirijor minunat, că eu am stofă. Dar perioada de tranziție, după destrămarea Uniunii Sovietice a fost foarte dificilă pentru toți, de aceea foarte puțini au mers înainte să-și realizeze visul. Nici un coleg de-al meu de la dirijat coral nu a profesat în domeniu. Eram specialiști, dar fără lucru, fiindcă au dispărut toate corurile. Lucrurile frumoase care erau în perioada sovietică, trebuiau, totuși, lăsate. Pe timpuri, la orice întreprindere, în orice sat sau școală era un cor, deci dirijorii de cor erau foarte solicitați.

LUMINIȚA GODOROJA: De ce nu mai scoateți piese noi ultima vreme?

AURA:

Am mai scos niște piese noi și am mers să le promovez la câteva posturi de radio, dar, din păcate au fost difuzate doar câteva săptămâni. De asta e așa nivelul muzicii ușoare, pentru că se neglijează munca noastră. Îți pare rău de produsul pe care l-ai făcut. Să faci o piesă implică niște cheltuieli enorme, poate fi vorba chiar și de mii de euro, dar dacă e difuzată doar de câteva ori pe posturile de radio, îți pierzi banii degeaba și nici treabă n-ai făcut. Poate am și eu o parte din vină, pentru că nu mă prea pricep la promovare în zilele de astăzi: trebuie să știi niște algoritmi, sunt multe aplicații noi, pe YouTube, Spotify. Generația mea de interpreți nu știe ce înseamnă producător, noi singuri ne ocupam de produsul nostru cap-coadă, începând cu înregistrarea piesei și până la promovare, fiindcă nu prea era o altă alternativă. Interpreții mai tineri au însă producători și asta este minunat, când este cineva și se ocupă de toată rutina aceasta, de toate momentele tehnice. Să găsești acum un producător e foarte complicat. Tu ești un artist deja format și nimeni nu s-ar apuca de tine.

LUMINIȚA GODOROJA: Cum a fost experiența ta din diaspora?

AURA:

Retrăiam foarte mult când am primit invitația în SUA, să cânt pentru moldovenii de acolo. Ei îmi dădeam seama că acolo este o generație tânără. Îmi ziceam: „Oare o mai țin minte pe tanti Aura?” Dar după primul concert, mi-am dat seama ce nebunie a fost. Asta-i minunat și eu mă bucur că am în repertoriul meu piese pe care mulți au crescut și o să le fredoneze încă mut timp înainte.

Interviul complet îl puteți viziona pe YouTube sau pe pgina noastră agrotv.md.