Departe de traficul infernal al orașelor, praf și gălăgie, în satul Vădeni din nordul Republicii Moldova, tradițiile sunt la ele acasă. Aici, șezătorile, cântecele și dansurile strămoșești, au un farmec aparte. Tot la Vădeni îl găsim pe Simion Lungu, poate unicul bărbat din țara noastră, care are o dragoste aparte pentru brodatul iilor, relatează Nord-News.
Dacă alți bărbați din sat sunt de profesie tractoriști sau lemnari, atunci Simion Lungu a ales să coase costume naționale de excepție. În atelierul său găsim ii, catrințe, cămăși și brâuri.
Simion Lungu, meșter popular: „Am pornit de prin clasa a 10-a. Cu ajutorul lui mama: am făcut o cămașă. Am mai strâns niște bani, am mai mers cu colinda, am cumpărat niște materiale și am început a coase. Dacă înainte era un hobby, acum este și o sursă de existență.”
Meșterul recunoaște că au fost și oameni care i-au reproșat, precum că brodatul – nu este o profesie de bărbat. Asta nu l-a deranjat, așa că a continuat să-și facă lucrul cu mare pasiune și dedicație.
Simion Lungu, meșter popular: „Am întâlnit așa ceva, dar nici nu am luat în seamă. Aceasta este lucrul meu, ocupația mea și nici nu mă deranjează nici într-un fel. Brodatul este o liniște sufletească pentru mine. Atunci când coasem, este liniște și bine.”
Timp de 30 de ani, Nea Simion a reușit să coase sute sau poate chiar mii de haine naționale. Nu le-a numărat. Se laudă doar că straiele create de el sunt purtate de cunoscuți artiști din Republica Moldova, precum Ioana Căpraru, Mariana Filipovici sau Mariana Dobzeu.
Mai mult, iile lui Simion Lungu au ajuns și peste hotarele țării, în Statele Unite ale Americii și Europa. O ie brodată de Nea’ Simion costă până la 2500 lei.
Simion Lungu, meșter popular: „Cred că nu aș fi lăsat niciodată treaba asta. Mereu când coși câte o ie, descoperi ceva nou. Descoperi ornamente florale, geometrice.”
Din dragostea pentru brodat, Nea’ Simion a reușit să găzduiască un centru al meșterilor populari, unde fiecare doritor poate să-și dezvolte talentul în măiestria țesutului. Evident, un colectiv format doar din femei, cu excepția lui Nea’ Simion.
Serafima Lungu, meșter popular: „Eram șase fete la mama, și coseam și torceam, dar de micuță am ales la covoare. De mică, eu aveam opt ani, când bunica m-a așezat alăturea și cu dumneaei alegeam la covor. Pe urmă, încetișor, am trecut la brodat. Brodam la școală, brodam acasă.”
Lidia Lungu, meșter popular: „Eu lucrul acesta îl știu de la mama, de acasă, și de atunci mi-a plăcut. Câteodată poți să coși toată ziua și să iasă o bucățică foarte mică și nu se vede ce am cusut, dar plăcerea face mult, și când o vezi încheiată, și când o mai vezi îmbrăcată, este o bucurie.”
Cu ani în urmă, munceau la lumina opaițului. Acum, vremurile s-au schimbat, spun meșterițele. Chiar și așa, pentru că este o artă migăloasă, ochii obosesc.
Veronica Antonov, meșter popular: „Se strică vederea, dar cred că odată și cu vârsta, însă satisfacția acoperă toate neplăcerile care apar.”
Galina Negoiță, meșter popular:
„Orice neam trăiește cu tradiția pe care o are, de aceea ne străduim să o transmitem mai departe.”
Iar cu muzică, și munca e mai ușoară, și timpul parcă zboară altfel. Iată de ce, fiecare șezătoarea a lui Nea’ Simion este însoțită de cântecele și dansurile Ansamblului folcloric din Vădeni, cu o istorie de peste treizeci de ani.
Alexandru Munteanu, toboșar: „O, cântecele sunt foarte vechi, ele sunt aduse de către strămoșii noștri la noi în sat.”